De foarte mult timp încoace m-am lăsat purtată doar de lecturi temeinice, de volume de carte serioasă, axate cumva pe firea umană, pe disocierea naturii omenești până la cele mai mici detalii ale acesteia, așa încât mi-am dat seama că nu am mai citit un detectiv bun de foarte mult timp. Era deci cazul să îndrept situația și să restabilesc echilibrul mondial. Mâna mea s-a întins fără pregetare la volumul ”Râurile din Londra”, prima carte din seria #Peter Grant, semnată de către autorul Ben Aaronovitch. Scris cu multă atenție la detalii, umor britanic de calitate, aceasta dezvăluie o acțiune inedită, care, după părerea mea, depășește strict făgașul unei cărți de genul young fiction, și când afirm acest lucru mă refer în primul rând la calitatea narațiunii.

Ben Aaronovitch și-a condeiat personajele cu cea mai fidelă accepțiune, încadrându-le armonios atât în decor, cât și în starea firească a lucrurilor.

Fiind un amestec de magie, acțiunii polițienești și misiuni aproape imposibile, romanul are o dinamică naturală, consistentă, dar în același timp ușor de savurat. ”Râurile din Londra” îl au, așa cum bine v-ați dat deja seama, în centru, pe Peter Grant, polițist stagiar, care se visează detectiv demn deromanele Agathei Christie.

Coperta-Raurile-din-Londra

Deși ușor stângaci, acesta este pe deplin carismatic și întruchipează imaginea tânărului care aflându-se în ascensiunea carierei, încearcă să își afle predestinarea. În realizarea acestui scop este însoțit de inspectorul Nightingale, cel care nu doar îl ia în ucenicie, ci îi mai și deschide porțile către o lume absolut fantastic.

Toți cei care l-au îndrăgit pe Neil Gaiman sau de ce nu, pe Stephen King, vor ajunge să regăsească la Ben Aaronovitch toate ingredientele unei cărți de ficțiune bune, foarte potrivite pentru serile de toamnă care urmează

Toată cartea este impregnată de mister, păstrând cu succes intriga și menținându-mi apetitul sporit de noi detalii, ceea ce a transformat lectura într-un veritabil deliciu, atât în drum spre serviciu, cât și în pauza de masă. Ben Aaronovitch și-a condeiat personajele cu cea mai fidelă accepțiune, încadrându-le armonios atât în decor, cât și în starea firească a lucrurilor. Avem puțin din toate, de la ritmicitate până la domolul schimb de planuri, avem lovituri de scenă și turnuri neașteptate în conduita personajelor. Cu toate că ar putea părea un volum încărcat, cartea ”Râurile din Londra” este ușor de citit, se mulează perfect pe cerințele cititorului (aici mă refer la construcțiile de propoziții, la maniera de tușare a cadrului, precum și felul în care narațiunea curge, densă, interesantă, aromată). Sunt ferm convinsă că toți cei care de exemplu, l-au îndrăgit pe Neil Gaiman sau de ce nu, pe Stephen King, vor ajunge să regăsească la Ben Aaronovitch toate ingredientele unei cărți de ficțiune bune, foarte potrivite pentru serile de toamnă care urmează.

Eu mă declar cu toată responsabilitatea fană a scriiturii acestui autor și cred că voi aștepta cu mare drag următoarele părți ale acestei serii, în care sunt sigură vor urma titluri la fel de bune ca și în cazul prezentei cărți. Dacă sunteți în căutarea unei lecturi pe care să o savurați cu mare plăcere, atunci treceți cu toată fermitatea acest titlu pe lista cu must-read-uri. Lecturi frumoase!

P.S Un lucru pe care nu aveam cum să îl trec cu vederea este traducerea impecabilă, efectuată de Alexandru Voicescu, grație căreia cartea a devenit ușor comprehensibilă și delicios de savurat.

Reclame